Există o teorie în comunicare care spune că mesajul eficient e cel care ajunge la receptor exact cum a plecat de la emițător. Fără pierderi. Fără interpretări. Fără un departament de marketing în mijloc.
Teoria asta a fost demonstrată empiric, pe carton, undeva la un târg de toamnă din România.
Corpul lucrării.
VIN FIERT PLEC VESEL.
Patru cuvinte. Subiect, predicat, complement stare. Comunicare completă din punct de vedere gramatical, emoțional și comercial.
Emițătorul știe ce vinde. Receptorul știe ce primește. Și — lucrul rar în comunicarea modernă — știe și cum se va simți după.
Nu există ambiguitate. Nu există spațiu pentru interpretare greșită. Nu există posibilitatea ca cineva să citească și să întrebe „da, dar ce vreți să spuneți de fapt?”
Ingredientele sunt afișate transparent: zahăr, mere, coajă de portocală, scorțișoară. Sursa e declarată: Podgoria Vrancea. Alcoolul e specificat: 11,2%. Nimeni nu vinde un „lifestyle” și nimeni nu promite „o călătorie a simțurilor.”
E vin fiert. Pleci vesel. Atât.
Concluzii.
Dacă fiecare mesaj ar fi scris cu aceeași onestitate — email-uri, reclame, discursuri, prezentări de PowerPoint cu 47 de slide-uri — am economisi colectiv câteva milioane de ore pe an.
Dar n-o să se întâmple. Pentru că onestitatea asta cere curaj, nu competență. Și curajul se găsește mai greu decât un consultant.
Bibliografie: un afiș de carton, un stand de vin fiert, o seară de toamnă.